Interviu Trooper

Stay TROOPER la Out Of Doors Fest!

OODF: În perioada 1997-2000, Trooper a organizat anual un festival de muzică rock la Târgoviște. Ce trupe ați invitat atunci și cum se numea festivalul?

TROOPER: Am pus bazele Trooper la câteva zile după ce unchiul meu şi al lui Balaur a încetat din viață. Unchiul nostrum, Adi Popa, era chitarist în Chrom Dioxid. Am vrut să îi ducem povestea mai departe şi cred că am reuşit. Mă gândesc că este mândru de noi. Festivalul îi purta numele. Nu vreau să mai discut despre asta acum. Este dureros chiar şi după 22 de ani. I-am invitat la acea vreme pe Negura Bunget, Indian Fall, WhD, Proelium… găşti pe care le apreciam mult şi care nu ne făceau praf bugetul. Trebuie să te gândeşti că aveam 17 ani atunci, iar rock-ul nu era chiar muzica preferată a oamenilor.

OODF: Trooper are un palmares de succes încă de la apariție. În 2001, ați obținut Locul I (în topul de specialitate al revistei „Heavy Metal Magazine”) la categoria „Cea mai bună trupă tânără”; în clasamentele de rock ale anului 2008, Trooper câstigă premiile: cea mai bună formație de rock, cel mai bun album, cea mai bună lansare, cel mai bun concert aniversar… Apoi, fiecare în parte, a fost „regalat” cu un premiu reprezentativ – Aurelian Dincă – Locul I la categoria „Chitaristul anului”(2000), Ionuț Rădulescu – „Basistul anului” (2000), Alin Dincă – Locul II la categoria „Cel mai bun solist vocal”, sub Cristi Minculescu (2000). Este foarte multă muncă în spatele aparițiilor voastre pe scenă. Dați dovadă de mult profesionalism. Este o calitate a priori sau a fost dobândită pe parcurs?

TROOPER: Premiile şi topurile sunt doar nişte repere care au apărut pe parcurs. Nu ne-au interesat niciodată, nu au fost un scop în sine. Pe noi ne interesează oamenii din fața scenei. Dacă ei sunt fericiți… suntem şi noi. Am urmărit mereu ce fac trupele mari de afară. Am căutat să învățăm din greşelile lor. Din fericire, nu ne-a luat mult să înțelegem că trebuie să muncim mult. Am priceput şi că mulți or să ne urască la fiecare pas pe care îl facem în față. Aşa că am fost pregătiți. Ne putem lăuda cu totală libertate artistică. Nu ne interesează ce este la modă, nu ne interesează ce spune unul sau altul, nu ne interesează industria asta murdară. Cântăm ce vrem, când vrem, unde vrem! Este fericire în stare pură! Când urcăm pe scenă, suntem în lumea noastră. Dacă reuşim să luăm şi publicul cu noi… atunci este chiar de vis! În domeniul ăsta trebuie să fii extrem de serios ca să-ți poți permite să fii neserios.

OODF: Ați cântat în deschiderea unor legende ale muzicii rock internaționale: în 2008, ați fost aleși pentru a deschide concertul de la București al trupei britanice Iron Maiden; în 2009, cântați alături de Nazareth și Manowar; în 2011, Trooper concertează alături de Judas Priest, Whitesnake și Scorpions…Anul acesta ați deschis concertul trupei Deep Purple. Trăiți într-o zodie norocoasă?

TROOPER: Nu ştiu cât ține de zodie. Găştile astea uriaşe, Maiden, Scorpions, Purple îşi aleg trupele din deschidere. Iar pe noi ne-au considerat suficient de buni. Ne-au ales din mai multe trupe. De aici vine multă bucurie. În momentul în care Dickinson te alege, iar Steve Harris spune că ai fost cea mai bună trupă care a deschis pentru Maiden în întreg turneul european… crezi că mai contează topurile de pe nu ştiu ce site sau părerea unui nene care se crede cunoscător doar pentru că a prins el nu ştiu ce vremuri? Fiecare şansă de a urca pe scenă alături de aceşti uriaşi a însemnat enorm. Poate pare greu de crezut, însă acolo în backstage s-au legat prietenii.

OODF: Care a fost cel mai frumos moment din istoria trupei?

TROOPER: Au fost multe. Nu pot să decupez unul singur. Fiecare album ne-a adus fericire… şi avem opt până acum. Fiecare concert ne aduce aproape de oamenii pe care îi iubim atât de mult. Trooper este un moment frumos!

OODF: Care este melodia voastră de suflet din repertoriul personal?

TROOPER: Nu poți să ne întrebi asta! Toate piesele sunt în sufletul nostru. Pot doar să-ți spun că în clipa asta eu sunt mai aproape de cele lungi. Îmi plac mult poveştile muzicale. Aşa că recomand „În ziua a opta”, „O viață este prea mult”, „În stele” 1 şi 2, „Totul e fals” etc. Toate, piese de peste opt minute.

OODF: Cum vedeți, cum descrieți piața muzicală românească? Este muzica rock suficient de bine mediatizată/susținută în România?

TROOPER: Nu există o piață muzicală. Poate un bâlci muzical. Noi nu luăm parte la mizeria asta pe care unii o numesc „industrie”. Rock-ul nu primește ajutor din nicio parte. În afară de Rock FM şi de emisiunea „Psihologul Muzical” de la Radio România, este masacru. Scuze! Să nu îl uit pe Lenți Chiriac. De ani de zile încearcă să țină şi el steagul sus. În rest… rock-ul este călcat în picioare. Le este băgat în cap oamenilor că suntem sataniști, criminali, drogați etc. Dar este normal să fie aşa. Muzica rock a dărâmat guverne. Este normal să fie demonizată pentru ca ascultatorii să nu mai prindă mesajul. Suntem acoperiți cu artişti de plastic care cântă doar despre soare, mare și picioare. Dar când te apuci să cânți rock în România trebuie să înțelegi că din acea clipă eşti parte din „rezistență”. Rock-ul merita un drum mai bun. Dar asta este situația. Sănătoşi să fim ca să putem cânta cât mai mult.

OODF: Dacă ar fi să organizați din nou un festival de muzică rock, cu ce trupe românești ați compune line-up-ul?

TROOPER: Am organizat deja două evenimente sub numele „Stelele Rockului Românesc”. Am adus Trooper, Iris, Compact, Phoenix, Krypton, Timpuri Noi, Conexiuni, Bere Gratis, Altar, Truda, Negura Bunget, Bucovina, Luna Amară… Multe nume care contează. Iubim muzica şi nu ascundem lucrul ăsta. Am văzut că în branșă se practică asta, mulți ezită să spună nume de teamă să nu cumva să îi facă altuia reclamă. :)) Noi nu avem problema asta. Îi apreciem teribil pe toți cei care au curajul să cânte rock în țara asta. Pentru o următoare ediție mă gândesc la Cargo, Sarmalele Reci, Gothic, Alex and the Fat Penguins, Coma… sunt multe trupe minunate.

OODF: La Out Of Doors Fest ați participat încă de la prima ediție, în 2012. Ne-am bucurat de succesul vostru și în 2015, dar și anul trecut în incinta complexului White Horse Rock’n Roll din Costinești. Tot aici va avea loc și ediția de anul acesta, la care vă așteptăm cu același interes. Ce părere aveți despre coordonatele festivalului – atmosfera creată de public, line-up-ul festului, organizare și, dincolo de toate, dorința de a păstra vie insula muzicii rock într-un Costinești din ce în ce mai abuzat de „muzici” comerciale?

TROOPER: Ce faceți voi acolo este o purificare pentru Costineşti. Sunteți ultima oază de muzică rock. Ultima baricadă. Cumva, ca şi noi, sunteți obligați să rezistați şi să faceți treabă bună. Este pe umerii voştri ca în Costineşti să se ducă tradiția mai departe. Ne place extrem de mult ce faceți acolo şi ne bucură fiecare invitație venită de la voi. Cu atât mai mult ne bucurăm în acest an pentru că ne vom revedea cu prietenii de la Iris, Alternosfera, Coma și Masterpiece. Ne cunoaştem cu toții de ani de zile. O să fie o ediție legendară. Ne vedem pe baricade! Stay Trooper!
(17 iunie 2017)